
asezat la umbra , ascultam vintul
ce ridea de mine si nu pricepeam,
el imi soptea
-mai omule ai grija , a luat
smoala foc....
-daa , am raspuns , la fel si
inima mea ,iar privirea
cauta cerul albastru in speranta
regasirii....
cind un nor nergu si dens
se abatu spre mine.
DA, luase foc smoala.
.....
tu esti laleaua mea neagra