destin
am plecat de acasa
merg de doua zile si nu stiu incotro dar merg, nu mai conteaza directia
sunt ca un vultur in cautarea perechii
viatza este dura , super dura,
in colectiv
pare plictisitoare
dar cind iesi pe usa destinului ce da spre
desert
te trezesti in fatza adevaratei realitati
vinturi puternice
frig , foame
lipsa igena..
da viatza este dura
afara , in realitate ,departe de
protectia sistemului
departe de regulile
lui
departe de tot
dar aproape de tine insuti
am pasit peste prag trintind usa dupa mine
asigurindu-ma
ca sa inchis
definitiv
este one wey
sens
spre mine spre fericireaa mea interioaraspre
intelegerea simtita nu cea impusa de altii , dogmatic.
calatoresc de zile si nopti
am citit stelele in noptile friguroase si senine
spun multe lucruri interesante.
cum sa fi de fapt , un stapin al templului tau ,ceel pe care il cari cu tine zilnic
fara ca sa-i acorzi macar o clipa
de piosenie. uitam ades cit de sfinti suntem , tot ce am invatat
ne tine prizonieri , ne face sa ne simtim vinovati de faptele noastre , ne face sa ne urim si mai rau apoi sa ne ucidem incet.
dogmele sunt
otrava picurata incet de sistem in apa
pt ceai zilnic , ori in cea pt cafea.
am vrut sa fiu filozof , sa stiu ce este cum este si de ce este
am vrut sa pot ajuta aproapele asa cum ajuti un animal ranit
gasit in padure. il bandajezi si apoi ii dai drumul, sa poata pleca si
traii dupa regula vietii sale.
am facut deja un pas spre libertate , un pas mare pt mine
si foarte important , un pas spre intelegere
spre cel ce sunt in interior
caci stiu din ce am citit si din ce simt
ca sunt special , am sa las ploaia si vintul
sa-mi scrie pe marginea pielii , cuvintele de intelepciune
am sa las frigul si foamea sa-mi adinceasca setea de mine
am sa las soarele sa-mi arda poftele de tot felul , iar intr-un final
am sa ma las sa merg spre nicaieri...........
merg de 2 ani , spre destin ,merg incet
fara graba , doar pasind agale prin lumea reala
si plina de adevar , daa , caci adevarul curge
peste noi in fiecare clipa , chiar si atunci cind
dormim si visam frumos , chiar si atunci cind facem dragoste
chiar si atunci cind , crezind ca nu se poate
face ceva , adevarul ne mingiie
ca un parinte ce-si iubeste copilul , atunci
cind el refuza sa invete semne simple cuvinte
simple , emotii simple.
in a 654 zi te-amgasit, rastignita in tine
cu un buchet de dor la picioare , cu buzele
arzind de setea unui sarut , cu privirea mereu
in cautare.
da , erai mielul meu , harazit de dumnezeu
spre jerfa , imi aduceai apa vie si nectarul
zeilor spre hrana.
intruparea ta a fost intr-o secunda , caci
timpul a adunat tot din ce ai fost si facut
odinioara , ca un meste olar a ales cel mai bun
pamint din care sa fi plamadita ,a potrivit forma
la focul iubiri sale , a pus culoare in viatza ta
iar in ochii tai a picurat dorintza de a FI.
vei spune ..de ce 654?
simplu , 4 este inima , vineri , mama
5 , este iubire , sotie , vorba lina spusa
la ceas de seara
6 ,aveam nevoie de un prieten , care sa fie ca mine
vazator in toate , iertator fara rasplata.
am descoperit in tine
statornicia in carne si oase , dupa indelungi cautari
dupa esecuri si dezamagiri , te tin acum in bratele sufletului meu
te aud , te vad si te simt , uneori rid cit de bine
poate fi alaturi de tine , imi spun ........
-nebunuleeeeeeeee , este doar in mintea ta
nu este reala , este plasmuire din plasmuire
si curind vei pica iar in prapastia
singuratatii........
da imi spun asa , apoi ma opresc , privesc in jur , ascult
vintul ce-mi sopteste
---necredinciosuleee
apoi fug , strabat apele , iar udatura ei imi striga
----necredinciosuleee
si iar fug fara sa mai privesc inapoia mea
pina cind picioarele imi striga si ele
pina cind miinile ma lovesc
peste fatza repetind acelasi cuvint iar si iar
da , sunt prins in propiul meu corp, intemnitzat in el
surghiunit in el
pina in ziua cind voi crede.
cind te gindesti frumos la mine ,cuvintele imi curg
ca picaturile din cer , si fiecare isi gaseste rostul
udind locul unde cade , facind sa rasara viatza
si bucuria de a traii.
da , esti reala , da esti vie , da te simt cind furia ta
vrea sa ucida , da esti tu
asemeni mie
las noptile intre noi , ca stelele sa povesteasca lumii
ca iubirea este numai prin loialitate
prin unicat
prin singularitate , prin el
corect inteles
daca locul unde m-am oprit este centrul universului
si tu imi esti aproape , atunci nu am trait degeaba , nu am trait in zadar
caci este locul unde se gaseste sufletul
aici , cu tine
linga tine prin tine
iar casa promisa este deja facuta , ne asteapta pe amindoi
s-o impodobim cu prezentza noastra cu glasurile noastre
cu zimbete si voie buna.
da , casa mult dorita este deja gata , impodobita , frumos ornata
la poarta doi brazi mari si albi
ca doi intelepti strajuind o dragoste unica.
si mai ales cineva ce are ceva de aratat
poate arata , cum
strajuind
prin neclintire
poti
ajunge la iubirea neclintita
neatinsa de ploi vinturi ori foc
da
prin neclintire poti sa te cunosti pe tine
pe mine
asa cum suntem adevarati , cum nimeni nu ne poate vedea , decit noi\
statornicia in iubirea aduce hrana pe masa
saracului
si incalzeste asternutul iernilor friguroase
statornicia , este insasi iubirea
iti sunt statornic deci te iubesc
iarta-mi cuvintele fara corectura fara punctuatie si fara
logica poate.
iarta-ma ca te-am gasit
si aratat lumii asa cum esti
iarta-ma ca te iubesc
si te voi iubii
iarta-ma
si nu ma uita!