duminică, 29 noiembrie 2009

vesnicii

de universul asta-ntreg
m-am prins si eu
te-ai prins si tu;
nu stam nici supendati,
nici drepti sau in genunchi...
stam prinsi, atata doar,
c-o palma de pamant
si una larga intinsa-n sus
la cer.
si scriem, nesfarsite zari
cand sus, cand jos,
putin pe lateral;
mai respirand
din cand in cand
un aer epocal.
un veac am devenit statui
cernite fiecare c-o povara,
un altul acrobati de circ
sarint pe bolta triumfala,
in veacul stramb de drept ni-i frica
iar pe cel gol il umplem inca ... .
si-i tot mai greu sa fii
un om si-un zeu,
o piatra rara vesnic slefuita.

~ doar pentru tine, cand soarele a adormit :
Nightwish - sleeping sun ~

Un comentariu:

  1. hei sa lasam zeii unde
    sunt ei
    si sa
    fim
    oamenii cu dorinte
    si placeri
    implinite.

    si azi te iubesc
    si miine

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate