duminică, 21 februarie 2010

februarie la sfirsit...

ma simt asemenea unui ciine
ce s-a atasat de frumusetea ta
nu cere nimic , sta cu botul pe labe
visator , daca se poate spune,
la o viata de om , ori la
osul de aur , ori poate sta
pur si simplu , asa cum ar trebui sa faca
fiecare din noi , sa admire tot ce este in
jur fara sa faca constatari , fara sa se intrebe
ce si cum si cind vine ploaia......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate