duminică, 7 martie 2010

marian si starea de echilibu in singuratate


am trait un vis , o ciudatzenie pot spune,
se facea ca eram in jurul persoanelor dragi
si ne pregateam de culcare , dar nu eram intr-o casa
ci intr-un loc , parea o pestera , unde intunericul
era la el acasa si totusi ne puteam vedea.
traiam o stare de bine , un fel de imbratisare colectiva
nevazuta , privirile vorbeau in locul cuvintelor
iar intelegerea era dincolo de minte, cind
dinspre intrare aparu o caruta , dar nu era
pt ca nu avea cai si totusi se misca , un fel
de drik , mai bine zis , dar cu stilpi sustinatori
indoiti ciudat alcatuind un fel de cub deformat
vechi si gata sa se prabuseasca.
in interiorul acestui vehicol sedeau , le pot numi
aratari , caci nu reprezentau nimic si totusi
erau hide , emitind acel sentiment de frica,
dar pe un suport de intelepciune , aratari
ale lumii de dincolo , ce au facut ca acel vehicol
sa se opreasca in mijlocul nostru.
au cobarit , iar in grupul din care faceam
parte deja teama cinta melodia ei de succes,
ne strinseseram in jurul unui ceva , poate eram
eu poate o alta traire a mea , spre care
pasagerii dricului se indreptau acum.
senzatia pe care am trait-o , a fost una de
pace , am pasit in fatza si le-am spus...
-ati venit pentru mine , stiu si nu ma tem;
la care un fel de bat rasucit , ca nu-l pot
defini altfel , raspunse , cu un glas scazut
dar care ascundea o adinca intelepciune :
-cine suntem noi ?
-moartea am raspuns ,
-si nu-ti este frica de chipurile noastre?
-de ce mi-ar fi , am raspuns obraznic
odata ce ma aflu in acest loc , totul imi pare
normal , este o alta casa in care am trait , am
continuat cu explicatiile mele.
apoi se apropie de mine un chip uman
era un cioclu , imbracat in negru cu un mare
joben pe cap , ce imi amintea de scrierile celebrului
DICKENS , de Anglia printilor si cersetorilor,
de OLIVER TWIST ,
de strazile insalubre si pline de mister si
suferinta.
acest om se apropie de mine etalind un suris trist,
parea un om parasit de prieteni , ce traia
doar pentru rolul ce- i fusese incredintat ,
de cioclu , imi adresa intrebarea
-stii ce este moartea si apoi se departa de mine
intentionat , ceeia ce ma facu sa fiu curios in
a-l urma .
la nici trei metri in fata lui , o mare usa se deschise
din nimic , iar dupa ea , imaginea era a unei
aule , da si inca una mare .
el merse pina in locul decanului [ha!] DACA POT
spune si incepu sa intrebe , ce este sufletul , daca
cineva la cunoscut , ori a trait in el si cum de a rezistat
imensei energii fara sa se distruga trupeste...
asistenta era imensa si toate chipurile erau de
oameni batrini , ce stateau frumos in locurile lor.
la auzul intrebari puse , ceva s-a intimplat , nu pot
spune , dar intuiesc , a fost un fel de intelegere
ce venea de dincolo si care nu mai este urmata
de nici o intrebare ... atunci m-am trezit , am
aprins calculatorul si am inceput sa scriu cit mai repede
ca visul sa nu se piarda in marea de vise , pe care
cu siguranta , o vedem cu totii....

foto
http://www.fotomaramures.ro/d/45903-3/luminare+cu+lentila+aburita.jpg

3 comentarii:

Persoane interesate