duminică, 11 aprilie 2010

insula piratilor

am plecat cu sandel , gigel
ninel , intr-o croaziera pe mare
undeva in marea sarcasmelor
vasul cu care navigam
un cataraman de clasa ,propietatea lui
gigel , arbora un steag negru, specific
piratilor , de dimensiuni uriase, ca sa poata
fi vazut de la mare distanta.
pe vas atmosfera era putin rece
caci plecarea s-a facut in pripa
proviziile nu sunt suficiente
plus ca fiecare dorea sa fie insotit.
am navigat fara mare dificultate
pina-n insula fericirii , am ancorat
si cu salupa , incarcata cu provizii
am plecat la tarm.
era o zi de vineri , nu cred c-o voi
uita , cu un soare arzator , iar
lipsa unui adapost facea caldura
insuportabila.
am atins tarmul, am descarcat bagajele
iar gigel si sandel au plecat dupa lemne.
eu si ninel am ramas sa ridicam tabara
adica corturile in numar de doua,
nu departe de o mica laguna ce
aducea ca imagine
cu frumoasa laguna albastra din film.
atmosfera s-a mai racorit , odata cu
lasarea serii , gigel a aprins focul
pozitionat intre cele doua corturi
ca lumina lui sa fie legatura de baza intre noi
pe timp de noapte.
am adormit , iar somnul a fost scurt
caci , am uitat sa spun , nu departe de plaja
incepea o padure tropicala , unde cu greu puteai
razbate , iar ninel , ca specialist ne sfatuise
ca sa evitam pe cit posibil drumurile prin acea zona
asa reducind la minim orice pericol.
am fost treziti de tipete si zgomote
necunoscute ce au transformat tabara
intr-un cimp de lupta , caci nu stiai cine cu cine sa
bate si de ce.
puscaturi de halebarda , sageti suierinde si despincind
vazduhul , pietre din toate directiile , au facut ca sa-mi
iau inima in dinti , alergind spre padure.
am alergat pina ce mintea mea a inceput
sa intrebe ...de ce alergi ?
si m-am oprit , gifiind , lasindu-ma pe un trunchi
de copac doborit de furtuna , ca in miinile destinului.
asa m-a gasit dimineata , cind razele soarelui
imi mingieau , fruntea si obrazul drept.
pt o clipa nu reuseam sa indentific unde ma aflu
privirea cauta prin jur , ceva comun de care
sa lege o speranta , dar degeaba , doar verde si verde
si din cind in cind , o pasere striga.....
-baii ,sase este aici , veniti de luati-l.
am zimbit la imaginatia mea bogata , apoi m-am ridicat
cautind o poteca ori un semn care sa-mi arate drumul
spre plaja , dar cum nu am gasit nimic
am ales orientarea turistica , ce cu ani in urma
facea din mine un premiant.
obosit si flamind , am uitat ca mergeam de o bucata de vreme,
cind in fata mea aparu un munte , o priveliste mai aerisita sa spun
si de unde puteam vedea totul.
am urcat circa 400 de metri , pe o poteca ce parea batatorita
cu urme de pasi proaspeti imprimati , cu frunze si crengi
cazute recent , semn ca pe acolo cineva a trecut de curind.
am urmat poteca ce serpuia printre stincile golase
si la un moment dat in fata mea se deschise
o mare intrare.
era gura unei pesteri, cam de 10 m inalta si 4m lata
suficienta mare ca sa poti intra calare si cu
atelaje in ea.
pentru o clipa inima incepu sa-mi bata puternic
de teama intilniri cu vrun soi de animal de caverna
dar cum urmele nu indicau asa ceva , incet m-am linistit
si am pornit , spre ea.
umezeala si un miros puternic , a sulf
imi faceau inaintarea greoaie prin interiorul
pesterii , care la un moment dat incepu sa se ingusteze
de nu mai puteai circula decit in patru labe.
am mers o bucata buna de drum in aceasta pozitie
si cind credeam ca totul este doar curiozitatea mea
ce ma impingea spre fundul pesterii , voci
se auzira certinduse.
nu erau prietenii mei ba cred ca nu erau
prietenii nimanui , caci vorbeau o limba
pasareasca.
am mers incet prin tunel inca 10 m cind
spre bucuria mea drumul incepu sa se bifurce.
spre dreapta continua tot ca si pina acum
iar spre stinga aparu perspectiva mersului biped.
fara sa gindesc am ales stinga
de unde se auzeau si vocile venind.
toata pestera era scaldata de lumina
in ciuda traseelor anevoiase , nu am fost
nevoit sa folosesc focul ,astfel nedeconspirind pozitia mea.
dupa trei pasi ma asundeam dupa o stinca inalta de 3 m
dupa care drumul se largea iar dupa inca 5 m se vedea
o sala mare unde 3 indivizi, pe jumate goi , cu pieile
pline de par, iar fetele negre si barboase , vociferau
in fata a ceva ce mai tirziu aveam
sa aflu .
am ramas dupa stinca , ascuns de imensitatea
ei , gindind ca daca indivizi doresc sa plece
eu le stateam in cale , ca un pui in frigare.
asa ca, repede am cautat un loc ,in care sa fiu ascuns
pina cei 3 vor pleca.
nu a trebuit sa caut mult,chiar la baza stincii se gasea ,
o scobitura suficient de mare , ca sa incapa un om.
cu putin efort am amenajat ascunzatoarea , astfel ca sa nu fiu
vazut de colegii de pestera in drumul lor spre iesire.
asezindu-ma comod ,am adormit probabil de mirosul
existent in preajma.
in vis imi aparu o fata , destul de inaltuta , cu fata
alba si parul negru ca pana corbului, ce imi facea semne sa vin in
locul unde se gaseau cei 3.
bine inteles ca m-am temut , dar ea imi facu semn sa vin
-hai , vino fara teama , spuse ea, ei nu te pot
vedea acum caci esti
in paza mea, indrazneste si apropiete ,mai spuse.
timid , ma ridic si pornesc spre ea , cu inima cit un purice,
la gindul ca cei 3 vor intoarce capul si....
-hai mai cu curaj , nu te teme , caci eu sunt zina
acestei pesteri
-zina , poftim , dar unde ma aflu , intrebam buimac
-te afli pe insula piratilor , iar ce vezi stind sub
forma de piatra in mijlocul acestei sali este o mare
comoara
-ce comoara , este un bolovan cit toate zilele, am replicat
-asa il vezi tu acum , caci iti este ascuns privirii
de catre mine , dar daca imi raspunzi la o intrebare
iti voi arata ce se ascunde in bolovan.
- fara intrebari te rog , in primul rind vreau sa stiu
unde sunt prietenii mei si cine-s aceste aratari si de ce
aseara am fost atacati si de cine....
-heei ajunge , toate la timpul lor , acum vino linga mine
si spune-mi , ai iubit vreodata?
-cool cred ca sunt la camera ascunsa ori la danseaza pt mine
de ma intrebi asa ceva. Hai , zi repede unde-s microfoanele si
camera ,caci sunt flamind ,insetat , miros a porc si vreau acasa.
-hm chiar nu crezi ?
bineee , si cind spuse asta , tipa noastra roti mina drepta
descriind un cerc ce incepu sa capete contur.
semana a oglinda acum , iar in ea se vedeau prieteni mei
vasul , locul unde facusem tabara si nici urma de atac
ori alt taraboi.
-hai , gata , este prea mult , holograme , ozn-uri
televiziune 3d , accept orice dar pina aici .
-ce, este ciudat , raspunse tipa , ca totul este bine
si la locul lui?
-pai sigur , aseara urlau ciini in giurgiu , se tragea
cu pusca iar acum totul este frumos si linistit
-da , pt ca nu pricepi , esti in vis
-cum in vis , adica visez ca visez in vis , ha?
- cam asa si nu te mai complica atit ,ci raspunde
odata la intrebarea mea, ai iubit?
am respirat adinc ca sa-mi revin , aveam nevoie de aer
ca sa pot pricepe , mintea deja luase publicitate
si eu ma simteam singur si ridicol.
-tu femeie , caci nu-ti stiu numele , vreau acasa
ori macar linga prietenii mei
-vei fi cind raspunzi , este f simplu
-bine , uite acum nu am pe nimeni
deci nu iubesc ,am cautat ,de cind ma stiu , persoana
potrivita mie , chiar ma jucam cind eram mic imaginar
cu ea
, mergeam la inot , la cules de fragi si mure ,
alergam prin poienite ori culegeam flori.
mama imi spunea mereu ,
-mai baiete , tu trebuia sa fii fata , de-ti plac
asa mult florile in locul masinutelor, deci nu am
inca pe nimeni , decit in mintea si inima mea.
-si acolo este bine sa fie , asa nu te simti singur , adauga
tipa
- dar uite , pt ca simt in tine , adevarul si dorinta de bine
am sa-ti dau o comoara, dar sa ai mare grija de ea.
caci va fi asa cum doresti tu , va fi cum simti tu
va fi cum gindesti tu , deci mare grija si nu uita
sa iubesti.
-da ,da , blaba si la urma mincam , cunosc replica
asa ca hai sa nu mai pierdem vremea , arata-mi ce ai.
oameni buni , pai d coperfild este mic copil
pe linga dinsa ,va spun sincer ca am fost
acolo linga ea.
sub mina ei, piatra , adica bolovanul incepea sa
prinda viata ,da se transformma vazind cu ochii
in ce credeti , in fiinta si ce fiinta , acum chiar
ca eram in vis , acceptam orice .
si cit ai zice bingo la bila 49 , in fata mea
aparu o fata , da o fata , goala , cu pielea
alb -rozaliu , cu ochii de culoarea marii
iar parul , da parul nu veti crede , avea tot
curcubeul in el, ca o coroana regala.
am facut un pas inapoi zicind
-stai , gata , ajunge , ce sa fac cu fata asta
cum sa merg cu ea pe vas , asa dezbracata si
frumoasa , sigur o sa fiu aruncat in mare...
-nu este nevoie , zise tipa , va trimit unde vrei tu
alege o zona , o insula , un loc anume , unde sa traiti
fericiti pina la adinci batrineti, dar nu uita cind
va simti ca nu o iubesti se va transforma la loc
in piatra , asa ca ai mare grija de ea...
am tacut , dar in sinea mea gindeam , deci vis
in vis si cu fete si zine si dorinte implinite
-daca ma trezesc acum sigur tu dispari , eu sint
acasa , cu laptopul in brate , cu durerea mea de
spate si cite si mai cite...
-pai aici este aici , zise tipa , nu te roaga
nimeni sa te trezesti , traiti cum vreti amindoi
bucurativa de visul vostru si fiti fericiti, este
atit de usor.

2 comentarii:

  1. si pirat de-ai fi fost, si trubadur pe strada, tot ai fi ajuns sa ai piatra dragostei transformata in floarea pe care tu ai
    dorit-o...dar povestea m-a captivat, te rog mai scrie !

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate