joi, 10 iunie 2010

adinc

un suflet moare incet
renuntind la sine
golit fiind de vise si dorinte
secat de mare si de vint.
in grota disperrii, o liniste s- asterne
si clinchete se-aud ,ce parca
vor sa spuna
-da a trecut , a fost al
tau acest rastimp , ce zimbet
ti-a adus , ce inima de bucurie
te-a strapuns, da, a fost al tau
s-acum ii dus.
in temnita iubirii , zidurile pling,
jelesc de dor , un vaiet lung
rasuna , iar eu cobor sa-l intilnesc.

2 comentarii:

  1. ma ingropi cu tristete...
    cearceaf din cuvinte imi faci
    si panza pui pe ochii mei...

    ce ai? ce-i cu tine?

    unde te ascunzi?

    crezi ca palmele iti pot acoperi sufletul,
    cuvintele iti pot sfasia destinul...
    sau timpul te poate rasturna ??!!

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt zile si zile
    nu te supara
    azi poate am simt trist
    dar tu sti ca miine voi fi altfel
    asa , ca , nu baga in seama
    sunt doar pareri
    ce vin si trec
    ...
    si azi te iubesc!

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate