
mergea agale , iar cind si cind
privea buimac la ce se intimpla in jur.
cum unii tipau , altii rideau ,
dar toti aveau un punct comun
---lasitatea!
se apropiau de el incet , batjocorindul
impingindul , scuipindul si
spunindui vorbe de ocara, pina intr-o
zi cind , cineva se apropie cu o batista
si-i sterse fruntea , si ochii.
el ramase tacut ,aproape uimit , cum de
se putea gasi cineva atit de blind si bun?
nu , cu siguranta nu , este doar in imaginatia lui
aceasta fiinta nu este reala si totusi
......
trecura luni , iar el isi deschise larg ferestrele
spre viata , murea si se nastea zilnic...
acum avind un scop ...iubirea , ori poate
se insela si de data asta.
zilele se scurgeau , aducind cit mai multe
promisiuni si bucurii , , au fost si vremuri
cu ploaie , dar el intelegea ca fara apa nu
pot creste florile , ierta si merse mai departe.
.....
in timp intoarse gingasia gestului primit
cu multa dragoste , ce acum izvora ca un torent
si pe care cu greu il putea domoli , asemeni unui
val urias se revarsa peste dragostea lui
zi si noapte , iar el se temea ca nu cumva
iubirea sa se inece...
.....
cind toti o luara razna
in jurul sau
el era deja pe val , da , se simtea implinit si
stingaci , chiar foarte stingaci , tacu, ca sa nu sperie
ce se cladea in jurul sau ,accepta de toate
cu bune si rele , uita de rautatea oamenilor .
le mai acorda o sansa , poate ceva bun este si in ei
pina la urma , dar valul se micsora treptat
pina cind simti cum de sub picioare ii fuge
nisipul.
atunci incepu sa plinga iar in sufletul sau
era ca la inceput , un om cu inima zdrentuita
prinsa intre valuri , iar la mal , iubirea nu-l mai
privea , statea ascunsa , ii era deja rusine cu el
si de ce facuse , de tot ce isi propusese
sa faca cu el.
......
o vazu pentru ultina oara , cind, intorcind capul ,
ii facu cu mina un semn , parea de la revedere , insa
era semnul de plecare , de parasire , atit il putu
duce cu ea, iar el intelesese , oftind adic , raspunse
la semn
-da am inteles...
....
nimic nu este facut sa fie , ci doar sa para ca este
tot cei val ca valul trece
iar acum, in bataia vintului , inima lui
zdrentuita , pare un steag , ce prin lupte
a vazut multe , desirat si ars , rupt pe alocuri
abea destingindu-se insemnele....
....
ea pleca in cautarea altei inimi
mai sanatoasa si plina de viata
caci asta era scopul ei,
cu care sa mai meagra o alta bucata de drum
si tot asa....
calatorim prin viata ca prin vagoanele de tren , cutind un loc
mai comod , iar cind il gasim nu facem decit sa dormim....
....
s-a asternut noaptea peste el , este rece si umeda
un vint taios incepe sa-l strapunga in spate
dar nu-i mai pasa ,acum nu-i mai pasa , stie ca mai are
citiva pasi de facut
si totul se va termina, asa cum a inceput ..
in noapte.
singur si strain in el , EL paseste incet
deja albit de ginduri si tristete , ca si cum nimic nu
s-a intimplat ca si cum totul a fost un vis
in mintea lui .
ajuns aproape , multimea apare din nou
rizind si plingind , scuipind si injurind,
pe cel ce nu facuse niciun rau, decit ca le
zimbise , atunci cind ei erau tristi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu