vineri, 2 iulie 2010

povestea unui crin



amagit si trist
placa in lume
stiind ca vina
ce-o simtea
nu era a lui, ci a unei societati ca-si impunea reguli
pe care nu le respecta chiar ea
mergind prin ploi si vint
intilnii tot felul de oameni , ca-si spuneau povestea lor , cu lacrim ori rizind.
pe unii ii ajuta pe altii ii sfatui de bine
si tot asa
...dar drumul sau era unul al singuratatii
eterne iar gindul asta era deja ca unda calma
a unu lac.
nimic nu-l mai impresiona , lasa in spate totul
si fara sa mai priveasca in urma
pleca spre alta viata cu pasii grei , iar urmele lasate se stergeau incet
caci vintul
unicul sau amic , avea grija sa i le stearga.......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate