ascuns , parca sa nu fie vazutsoarele rasare iar dupa ce
cu putin in urma murea,
ca sa revina si sa moara iar.
da , este vechia poveste a vietii
aici pe pamint , spusa la mare
viteza.
iar banca
este spatiul unde noi 2 ne regasim
mereu si mereu
cu viselenoastre cu plinsetele
si despartirile fara sfirsit.
Da degeaba fug , nu fac decit sa ma lipesc si mai tare
de tine
sa simt ca nu voi mai fi eu cel de toate zilele
fara de glasul tau....
sunt costatari si nu ifose ,sunt
realitati nu iluzii.
si tac
, ascuns dupa copac , te astept ca
mitzu , pe furis
sa-ti sar in brate.
te iubesc iubire si-mi este de ajuns!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu