offf , ma simt un mare prost , acum
cind am spart vasul de portelan si
ma uit la coburi, sunt cu miile pe jos
unul mai tacut ca altul, cu lacrimi pe fiecare
colt .
of de as putea aduna lacrimile cioburilor
o mare as umple cu ele , o mare de ape sarate
poate asa au aparut oceanele, din lacrimi
de cioburi rispite pe pamint...cind dumnezeu isi
supara consoarta , iar ea saraca plingea pe ascuns
in cioburi de vase iar vasele erau sufletele oamenilor
ce aveau sa vina , caci , din fiecare lacrima varsata
ce a ajuns pe pamint , a rasarit un om si tot asa .
Mama noastra a plins pentru noi ca orice mama
la nastere ...sunt un prost ce sparge vase
pline cu lacrimi dumnezeiesti.
-lacrima mea este o boaba de strugure
maninc-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu