marți, 4 mai 2010

poveste

au fost odata ca niciodata
o floare si un giz
el venea mereu , pe petalele ei
aducind nectar de furat
pe care-l depunea usor
pe petalele ei , ce in vint
se leganau usor.
incet incet , floarea
il primea cu drag , uneori
cind ii simtea lipsa , se inchidea
incet si tacuta , caci roua
diminetii abea se putea strecura
spre ea .
-ce ai surat-o de ce esti trista
spuse roua , ori nu mai vrei sa-ti
improspatezi chipul cu mine?
- ba da draga roua , dar vezi tu
cind el nu este aici , imi lipseste asa
de mult ,ca pina si tu, cu greu ma poti
scoate din nostalgie..
-hei , lasa , uite ce spune vintul,
cica a fost luat pe sus si dus departe,
pentru treburi importante , dar m -a rugat
pe mine sa-ti tin de urit si sa-ti spun
................. ...................
...............

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate